Eu niciodată nu am vrut s-ajung în lume, , cineva, ,
Ci-am vrut să fiu un anonim ce poartă-n suflet dragostea
Şi-am vrut pe-a inimii tăbliţă să scriu cu-o lacrimă de dor
Despre iubire şi speranţă şi despre-al meu Mântuitor...

Eu nu am vrut să strâng averi ce-oricum odată vor pieri
Ci-am vrut să fiu un om ce poate a mai ierta, a mai iubi
Şi-am vrut ca viaţa mea să fie un drum spre cerul minunat
Căci ştiu, în valuri şi furtună El singură nu m-a lăsat...

Şi-acum, când lumea-i în derivă... când dragostea-i aşa puţină
Când cei ce mai privesc spre ceruri sunt vinovaţi dar fără vină
Acum când vremurile-s tulburi, când ura inimi a răpus
Şi teama de ce va fi mâine şireată-n suflete-a pătruns...

M-aplec acum cu umilinţă la tronul Tău de îndurare
Şi iar Te rog ascultă-mi ruga... mai lasă-n harul Tău salvare
Şi lasă Doamne peste lume o ploaie sfântă de iubire
Să spele teama şi durerea... s-aducă pace, fericire...

Eu sunt un, , nimeni, , Domnul meu dar Tu eşti bun, îndurător
Priveşte-mi Tată inima şi-alină rănile ce dor
Ascultă-mi rugăciunea Doamne şi lasă pace pe pământ
Şi-n primăvara ce-nfloreşte mai umple-ne cu Duhul Sfânt!

Vulcan-02-04-2024
Mary