Cu Tine-n părtășie e-atât de minunat,
Cu frații este timpul, cel binecuvântat,
Reverși din ceruri harul, ca roua-n zori de zi,
Ce minunat e Doamne, cu Tine-ntrun-a fi.

Cu Tine-i bucurie, oriunde eu aș fi,
Nu este întristare, și-n noapte este zi,
Nu este nici-o teamă, Tu teama o alungi,
Nu este vre-o risipă, și lacrimile strângi.

Cu Tine nu e vale, căci Tu mi-ai dăruit,
Acele aripi sfinte, să nu fiu obosit,
Să urc întotdeauna, vre-o dat să nu cobor,
Să fiu chiar și prin vale, spre ceruri eu în zbor.

Cu Tine nu e noapte, căci doar lumina Ta,
Sub soare și sub lună, e doar în fața mea,
Cu Tine este bine, mereu doar minunat,
Cu Tine de la moarte, eu sunt acum salvat.

Cu Tine pân-la capăt, să fiu eu mult aș vrea,
Ca să cunosc ce-i viața, acolo-n slava Ta,
Cu Tine doar străluce, un soare minunat,
Privirea-mi nu coboară, nici mersu-ngreunat.

Cu Tine-i primăvară, cu adieri de vânt,
Ce sunt mereu doar blânde, ca și fiorul sfânt,
Mereu stau lângă Tine, doar bine vreu să fiu,
Căci numai lângă Tine, nu știu ce-i un pustiu.
Amin