Oare mă iubești copile, cât pe tine te iubesc? ,
De ce nu privești spre Mine, când spre tine Eu privesc.

De ce cazi în deznădejde, de ce tu suspini mereu,
Când Eu te-am chemat la viață, te-am salvat copilul Meu.

De ce-ți este mai agale, pasul pe acest pământ,
Când ți-am dat Eu aripi sfinte, când făceai un legământ.

De ce inima ți-e tristă, de ce spui că-ți este greu,
Bucuria mântuirii, când ți-am pus în suflet Eu.

Al tău cântec ce-i de jale, Eu mereu l-am auzit,
Ți-am deschis copile gura, când cel rău te-a amuțit.

Lacrimile tale multe, le-am strâns toate numai Eu,
Ca să-ți fac vreau o cunună, prețioasă fiul Meu.

Căci suspinele pe cale, sunt doar trepte către cer,
Fericirea pământească, este pentru cei ce pier.

Nu te-ascunde-n deznadejde, deznădejdea ți-am văzut,
Căci nu ai spre cer privirea, ci privești doar spre trecut.

De-ți dorești o ridicare, să ridici privire-acum,
Mila să-mi cunoști copile, să cunoști cât sunt de bun.

Duhul sfânt de sus coboară, să te mângâi azi doresc,
Deschid cerul pentru tine, strig... copile te iubesc.

Știu și lupta ta greoaie, știu și suferința ta,
Ca să-ți fie mai ușoară, tu nu te îndepărta.

Nu te-ndepărta de harul, care Eu l-am revărsat,
Doar prin el și prin credință, fiule vei fi salvat.

Astăzi leg a tale rane, căci Eu sunt Isus Hristos,
Am plătit și pentru tine, fiule... ești prețios.

Ține-te de a Mea mână, o întind spre tine Eu,
Chiar acum... să-ți iau povara, căci iubesc sufletul tău.

Să asculți doar de cuvântul, care ți l-am dăruit,
Prin cuvânt primești credință, doar prin ea ești mântuit.

Chiar de-i greu... mai luptă astăzi, lângă Mine să rămâi,
Căci și azi îmi e iubirea, ca o dragoste dintâi.
Amin