Te plângi ades în încercare,
Când valul iar s-a ridicat,
Și uiți de marea îndurare,
Ce de la moarte te-a salvat.

Te plângi când marea-i tulburată,
Ce vrea mormânt a-ți deveni,
Și uiți cum ea a fost secată,
De Cel ce-o poate despărți.

Privești pământul prin pustie,
Când doar de sus este-un izvor,
Ce-ți poate-aduce apa vie,
Să stingă focul cel de dor.

Numai de sus vine salvarea,
Care te poate ridica,
De sub povara vieții tale,
Ce-i uneori atât de grea.

Te plângi ades în suferință,
Și pentru tine când Hristos,
Aduce-n toate biruință,
Cu El poți fi doar glorios.

Cu El ușor este pe cale,
Cu El și dealul e ușor,
Poți să străbați chiar orice vale,
Căci Domnul este ajutor.

Te plângi când seara se arată,
De teama nopții ești cuprins,
Când Cel ce noaptea o conduce,
Pe cruce moartea a învins.

De partea ta-i întotdeauna,
El nu te lasă niciodat,
Te-așteaptă să îți dea cununa,
Să fii de El încoronat.

De astăzi tu nu te mai plânge,
Și înțelege că mereu,
Când greul inima îți frânge,
E lângă tine Dumnezeu.

El șterge lacrimile care,
Aduc suspin... fii bucuros,
Căci lacrimile ce-s amare,
Le strânge El... Isus Hristos.
Amin