Te-aștept acasă să mă duci, căci dorul mi-e fierbinte,
De mână vreau ca să mă ții, în locurile sfinte,
Să fim iubite doar noi doi, pe cer sub lună... soare,
Ce împreună vor luci... o Doamne... ce splendoare.

Te-aștept sa am un ultim zbor, fără de nori... furtună,
Spre primăvara ce va fi, în veci cu-o vreme bună,
Să mă cuprinzi sub flori de mai, adânc mirositoare,
Vre-o dat ce nu vor vesteji... o Doamne... ce splendoare.

Aștept cu sete și flămând, o mare împlinire,
A visului ce îl sorbesc, în el e-o nemurire,
În el e dragostea dintâi, vre-o dată ce nu moare,
Fiorul ei m-a cucerit... o Doamne... ce splendoare.

Te-aștept sub cânt și melodii, ca să mă duci acasă,
Chiar de e greu... un dor aprins, de Tine... nu mă lasă,
Să-l potolească ar putea, răcoarea din izvoare,
Ce-s doar în cer... ce minunat, o Doamne... ce splendoare.

Te-aștept cu trudă și alerg, ca să găsesc doar tihnă,
Eu știu că numai cerul Tău, îmi poate da odihnă,
Sub razele cu mângâieri, ce-s din nestinsul soare,
Voi fi mereu... cu Tine eu, o Doamne ce splendoare.

Te-aștept căci știu... Tu vei veni, din slavă după mine,
Azi Duhul sfânt îmi spune iar, mai rabdă... Domnul vine,
Cu inima mereu cântând, un dor ce-l am... nu moare,
Când vei veni... atunci va fi, în veci doar o splendoare.
Amin