Ți-am cântat un cânt de lacrimi, plângerea mi-ai auzit,
Harul Tău ceresc spre mine, l-ai adus... m-a-nveselit.

Ți-am cântat a mea durere, inima mi-a sfâșiat,
Cu o singură suflare, viață inimii i-ai dat.

Ți-am cântat Isus necazul, ce-naintea mea venea,
Tu mi-ai netezit cărarea, ca să pot înainta.

Căci a mea cântare lungă, pân-la Tine a ajuns,
Al iubirii foc Isuse, inima el mi-a pătruns.

Ți-am cântat și deznădejdea, când în mine ea mocnea,
Ai aprins-o doar cu harul, ce mi-a dat nădejdea Ta.

Ca să fiu până la capăt, zi de zi doar glorios,
Căci nădejdea e putere, este-un dar ea prețios.

Ți-am cântat și necredința, ce târcoale îmi dădea,
Tu mi-ai auzit cântarea, ce-o cântăm în vreme grea.

Ai venit cu îndurare, ca să mă încred mereu,
În puterea Ta cea mare, ca să trec ușor de greu.

Ți-am cântat și fericirea, cea în care te-am știut,
Ți-am cântat și bucuria-n care eu te-am cunoscut.

Toată viața mi-e un cantec, eu mereu îți voi cânta,
Să-mi auzi doresc cântarea, care-i doar spre slava Ta.
Amin