De ai înțelege astăzi,
Bunătatea ce-o vestesc,
Care face-o curățire,
Căci Eu vreau sa te trezesc,
Ațipirea ți-e pe pleoape,
Răutatea te-a pătruns,
Să te spăl vreau azi cu sânge,
Ce pe Golgota s-a scurs.

De ai înțelege astăzi,
Mila care o vestesc,
Lepădat ai fi de totul,
Care este pamântesc,
Lepădat ai fi de ochiul,
Ce te face să vezi rău,
Ai vedea doar prin lumina,
Ce o las mereu doar Eu.

De ai înțelege astăzi,
Îndurarea ce-o vestesc,
Care este o măsură
De un har Dumnezeiesc,
Te-ai lăsa de clevetire,
Spre pierzare duce ea,
Te-ai întoarce la sfințire,
Viață ce îți poate da.

De ai înțelege astăzi,
De ce-n față ți-am ieșit,
Ca să îți descopăr stare,
Ai vedea cât ești iubit,
Ai vedea că alergarea,
Ce o ai azi este-n vânt,
Căci un ochi ce-i rău... nu duce,
Sus... popor de legământ.

Ochiul rău te va conduce,
Spre un loc întunecat,
De nu-l vei deschide-ndată,
Tu vei fi îndepărtat,
De iubire... de lumină,
De cerescul dar divin,
Locul unde nu sunt lacrimi,
Locul unde nu-i suspin.

Ești condus de o mânie,
De mândrie ești condus,
Însă nu spre veșnicie,
Nu spre Țara cea de sus,
Ești condus popor la moarte,
Ochiul rău... e-un drum spre ea,
Dacă te căiești îndată,
Ca să mori... nu voi lăsa.

Vreau să las de sus lumină,
Ca să vezi prin ochii Mei,
Să vezi urma ce-am lasat-o,
Să-i vezi buni pe frații tăi,
Să vezi binele ce este,
Roada Duhului cel sfânt,
Nu rămâne în orbire,
Tu popor de legământ.

A Mea dragoste e mare,
E nemărginită ea,
Pentru cel care își plânge,
Jos la cruce starea grea,
Nu rămâne în Sodoma,
Nici' napoi să nu privești,
Strigă-mă... să vin la tine,
Doctorie să primești.
Amin