Privește prin ochii credinței,
Să poți izbăvire avea,
Credința-i puterea cerească,
Ce poate și munții muta.

Ea poate și ape desparte,
Ea poate și timpul opri,
Credința de sus... e lumină,
Nu poți tu vre-o dat rătăci.

Privește prin ochii iubirii,
Să fii de iubire doar plin,
Ea poate să biruie moartea,
E calea spre cerul sublim.

Ea poate lega orice rană,
E fagur de miere de sus,
Ea este balsamul din harul,
Adus ce-i de Domnul Isus.

Privește prin ochii speranței,
Să poți marea zi aștepta,
Să poți întâlni fericirea,
Să poți întâlni dragostea.

Speranța aduce lumină,
Răbdare ea poate avea,
Privește prin ea izbăvirea,
Să treci mai ușor valea grea.

Privește prin ochii nădejdii,
Nădejdea venită de sus,
Ea este un har ce-l revarsă,
Și astăzi din ceruri Isus.

Mereu să privești înainte,
Doar plin de nădejde să fii,
În piept ea un foc poate-aprinde,
E focul iubirii dintâi.
Amin