Îmi voi sfârși și alergarea,
Căci ce-i aici are-un sfârșit,
Aștept să-mi întâlnesc iubirea,
Cea care este-un infinit.

Se vor sfârși și-aceste lacrimi,
Ce mă-ntristează doar... mereu,
Și voi cunoaște fericirea,
Acolo unde-i Domnul meu.

Se va sfârși și suferința,
Cu-amarul ei ce m-a cuprins,
Alerg pe ape tulburate,
Nu vreau ca să mă dau învins.

Voi trece valurile multe,
Ce se înalță-n fața mea,
Căci am o țintă... este cerul,
Chiar dacă alergarea-i grea.

Se va sfârși marea durere,
Ce ma cuprinde-adeseori,
Se va sfârși... căci nu-i durere,
Acolo dincolo de nori.

Nu este jale... nici suspine,
Ce-n fața mea tot vin și vin,
Voi suspina de fericire,
Acasă-n locul cel divin.

Și pentru tine este-un capăt,
L-această alergare grea,
Nu vei cunoaște nici-o noapte,
Ce-aici te face-a suspina.

Nu vei cunoaște prigonirea,
Nici lupta ce o duci cu greu,
Căci pregătit e pentru tine,
Un loc ceresc... de Dumnezeu.

Nu vei cunoaște apăsarea,
Tu frate... sora ce m-asculți,
Nu vei cunoaște nici durerea,
Chiar dacă vei umbla desculț.

Acolo-s strazile-aurite,
Un timp mereu Dumnezeiesc,
Acolo va domni iubirea,
Pentru un neam împărătesc.

Mai luptă azi... fără de teamă,
Căci toate-aici se vor sfârși,
Nu sta pe margine o clipă,
Aproape-i o măreață zi.

Pe Împăratul veșniciei,
Îl vom vedea când va veni,
Pe nor din Slava Sa cerească,
Și-atunci aici se va sfârși.
Amin