Ce frumos ești Tu Isuse,
Zorii iarăși când răsar,
Ca o vie primăvară,
Ca o floare pe lăstar.

Ce frumos ești și în noapte,
Strălucești pe cer mereu,
Tu ești luna printre stele,
Te privesc adânc și eu.

Ce frumos ești și în ploaia,
Ce-i oprită de pământ,
A Ta dragoste fierbinte,
Nu e stinsă de vre-un vânt.

A Ta Doamne bunătate,
E sorbita azi de sfinți,
Care stau umili la cruce,
Așteptând să îi alinți.

Ce frumos ești... ca un soare,
Ce nu-și are vre-un apus,
De privirea ridicată,
Tu nu ești vre-o dat-ascuns.

Luminezi mereu cărarea,
Celor care-au obosit,
Ce frumos ești Tu Isuse,
Ești de neînlocuit.

Ce frumos e răsăritul,
Vremurilor ce vor fi,
O întreagă primăvară,
Care nu se va sfârși.

Tu te vezi în el Isuse,
Peste toate ești văzut,
Tu treci vremea, ești sfârșitul,
Aduci noul început.

Ești o apă în pustie,
Suflete înviorezi,
Chiar și florile Isuse,
Numai Tu le colorezi.

Ești în fiecare floare,
Au miros de cer... frumos,
Pentru Tine-s înflorite,
Pentru floarea lor... Hristos.

Ce frumos ești Tu Isuse,
Doamne... ești Tu neschimbat,
Dragostea ți-e frumusețea,
Care ne-a răscumpărat.

Ești ca roua dimineții,
Strălucirea e ca ea,
Nu mă satur niciodată,
Să văd frumusețea Ta.
Amin