Alerg spre locul fericirii,
Pe urma care a urcat,
Ca să cobor nu vreau o clipă,
Să urc doresc neîncetat.

Rămâne-n urmă suferința,
Ce-a chinuit sufletul meu,
Trăiesc doar clipa întâlnirii,
Ce-o voi avea cu Dumnezeu.

Alerg spre ape cristaline,
Să-mi sting vreau dorul de Isus,
În piept e-aprins... îmi dă putere,
În luptă să nu fiu răpus.

Rămâne-n urmă neputința,
Ce nu mă lasă uneori,
Dar tot alerg căci am o țintă,
S-ajung vreau dincolo de nori.

Alerg spre Țara cea cu soare,
Ce niciodat n-are apus,
Să fiu cu Mirele din ceruri,
Să fiu mireasa lui Isus.

Să calc pe străzile-aurite,
Să cânt cu îngerii doresc,
Să stau la masă cea întinsă,
De Salvatorul meu ceresc.

Să simt fiorul nemuririi,
E tot ce vreau în viață eu,
Alerg... să-l am întotdeauna,
Alerg sa-l am pe Dumnezeu.

De obosesc... îmi dă tărie,
El știe alergarea mea,
Fierbinte ce-i azi doritoare,
Ca să sfârșească-n slava Sa.

Ca să sfârșească vreau în ceruri,
Să uit de tot ce-am suferit,
Ca să sfârșească vreau acasă,
Sunt așteptat căci sunt iubit.

Spre dragoste mi-e alergarea,
Nu vreau o clipă să opresc,
Decât la pieptul cu odihnă,
Alerg spre El... să odihnesc.
Amin