Chemați-l pe Domnu-n pustie,
Uniițivă-n dragoste voi,
Iubirea aduce întruna,
Doar mari bucurii în nevoi.

Chemați-l pe Domnul în vale,
Să fie izvor de puteri,
Și credeți ca vine îndată,
Isus pe un nor dinspre zări.

Chemați bucuria cerească,
S-aveți bucurie mereu,
Vre-o dată sfârșit ea nu are,
E-un viu infinit Dumnezeu.

La El primavara-i divină,
Cu vânt care bate duios,
Cântând o cântare cerească,
Cu îngeri... doar lui... lui Hristos.

Chemați pacea sfântă să-mbrace,
A voastre ființe-n pustiu,
Ea poate izvoare să sape,
Odihnă-i în ceasul târziu.

Rămâneți de veghe întruna,
Să nu ațipiți căci nu știți,
Când vine răpirea... ea poate,
Să vină când voi obosiți.

Chemați și credința ce poate,
Ea cerul deschide îndat,
Când strigă cu inimi înfrânte,
Acei ce mereu au luptat

Ea poate și ape desprinde,
De-adâncul ce urlă mereu,
Chemați-o căci este puterea,
Ce-o lasă doar El... Dumnezeu.

Chemați doar divinul ce poate,
El suflete azi mântui,
Cu El ve-ți vedea mântuirea,
Cu El sus în ceruri ve-ți fi.

Chemați-l pe Domnul în toate,
Vre-o dată să nu amuțiți,
Strigarea-i de sus auzită,
Chemați-l... răpiți voi să fiți.
Amin