Mai ai Tu Doamne milă? ,
Mai poți oare ierta? ,
Când iar se-aruncă pietre,
Și hul-asupra Ta?

Când dragostea dispare,
Și ura a cuprins,
Atâtea inimi care,
Ardeau... dar azi s-au stins.

Asculți când alții strigă? ,
Ridici pe cei căzuți? ,
Când nu mai e credință,
Mijlocitorii muți.

Mai vii prin văi când iată? ,
În văi s-au răzvrătit,
Acei care odată,
Pe Tine te-au iubit.

Mai pui pe a ta urmă? ,
Pe cei ce rătăcesc? ,
Când nu privesc spre ceruri,
Pământul când iubesc.

Căci au uitat de Tine,
De jertfa ce-ai adus,
Ei au uitat că viața,
Își are-a ei apus.

O Doamne sfinte Tată,
Ce morți-ai înviat,
Tu poți și azi cu sânge,
Să speli orice păcat.

Dar oare vrei Isuse? ,
Când ești iar răstignit,
De cei care uitară,
Ce Tu ai pătimit.

Și astăzi cu ocară,
Ești Tu mereu lovit,
Și astăzi de-o mulțime,
Ești Doamne prigonit.

Câtă răbdare oare? ,
Tu poți a mai avea,
Nu nimicești pământul,
Vrei suflete-a salva.

Revarsă astăzi mila,
Să piară nu-i lăsa,
Nici orbul... dă-i lumină,
Să vadă urma Ta.

Și cel în răzvrătire,
Să-l naști din Duhul Tău,
Să înțeleagă Doamne,
Că Tu eși Dumnezeu.

Revarsă bunătatea,
Ce-i fără de sfârșit,
Să vadă răsăritul,
Acei ce-au obosit.

Mai poți căci ești Isuse,
Acel ce-i neschimbat,
Puterea e la Tine,
Tu toate le-ai creat.

La Tine e salvarea,
Te rog... nu părăsi,
Acele inimi care,
Nu vor Doamne-a te ști.

Mai cercetează astăzi,
Să simtă harul Tău,
Ce despietrește inimi,
Căci Tu... ești Dumnezeu.
Amin