S-a născut cândva iubirea, pe o cruce... pe-un deal sus,
Dintr-o jertfă ce-a adus-o, Mielul cel jertfit... Isus.

S-a născut cândva salvarea, când în cuie-l răstigneau,
Cei care fără de milă, pân-la sânge îl loveau.

S-a născut o stea pe ceruri, soarele făr-asfințit,
Când de pietrele tăioase, era El adânc lovit.

Însă n-a oprit o clipă, căci atunci El aducea,
Mântuire celor care, au crezut în slava Sa.

S-a născut atunci lumina, când mulțimea-l condamna,
Ca să lumineze calea, ce sfârșește-n slava Sa.

O câtă durere Doamne, pentru noi ai îndurat,
Să ne speli cu al Tău sânge, Ce s-a scurs nevinovat.

S-a născut o primăvară, ce nu poate-a ofili,
S-a născut și fericirea, care nu se va sfârși.

S-a născut murind odată, când a luat asupra Sa,
Tot păcatul omenirii, și povara ta... și-a mea.

Moartea Lui ne-aduse viață, când la cer a renunțat,
Când o slavă-mpăratească, pentru noi El a lăsat.

Să se vadă bunătatea, ce-i văzută și acum,
Ea ne netezește calea, și al vieții noastre drum.

El e Cel fără de vină, judecat care era,
El e Cel bătut în cuie, Domnul viața își dădea.

Ca în ziua cea măreață, să ne înălțăm cu El,
Cu al nostru Domn și Tată, Regele Emanuel.

El e Alfa... e Omega, începutul tuturor,
Ne-a născut din Duh și apă, ne-a dat aripi pentru zbor.

Moartea Lui ne-aduse viață, Domnul ne-a răscumpărat,
Pentru-a Sa împărăție, când murea nevinovat.
Amin