Te-am ales să-mi fii lumină,
Căci Tu Doamne m-ai găsit,
Prin umblarea mea prin lume,
Când eram un rătăcit.

Moartea când mi-era stăpână,
M-a salvat iubirea Ta,
Astăzi raza de lumină,
Stă mereu în fața mea.

Te-am ales Stăpân în viață,
Căci Tu viață-n dar mi-ai dat,
Când eram pe drum la vale,
Spre adâncu-ntunecat.

Când orbirea cu năframă,
Mă-mbraca din zori de zi,
Tu mi-ai dat atunci vedere,
Să te pot aici zări.

Te-am ales să-mi fii iubire,
Căci Tu m-ai iubit aprins,
Cu fiorul ei Isuse,
Inima Tu mi-ai cuprins.

Nu m-ai slobozit o clipă,
Ca să simt iubirea Ta,
Când mi-e drumul printr-o vale,
Și când lupta este grea.

Te-am ales căci Tu odată,
Suferința ai ales,
Ca să fiu dintre ruine,
Doar de harul Tău cules.

Ai ales sa rabzi calvarul,
Chiar să fii și răstignit,
Ca să înțeleg eu astăzi,
Cât Tu Doamne m-ai iubit.

Ai ales să fii cu pietre,
Tu rănit pe drumul greu,
Ca să am azi mângâiere,
Alinat să fiu și eu.

Ca să fiu pe-a Tale brațe,
Prin furtună dar și vânt,
Pe un drum deschis de Tine,
Care duce-n locul sfânt.

Te-am ales căci Tu Isuse,
Ai ales să te jertfești,
Când ai parasit Tu locul,
Slavilor împărătești.

Pentru mine ți-ai dat viața,
Pentru mine ai murit,
Pentru-alegerea făcută,
Te-am ales Domn preaiubit.
Amin