Se trec anii ca un sunet,
Unii se trudesc zadar,
Alții au ei o dorință,
Să rămână doar sub har.

Se trec zilele ca roua,
Sub un soare răsărit,
Unii își grăbesc doar truda,
Alții darul ce-au primit.

Se trec clipele în grabă,
Ca și florile de mai,
Unii își îmbracă firea,
Alții haina pentru Rai.

Căci acolo numai una,
Poate iute a intra,
Haina cea fără de pată,
Poate Raiul a-l avea.

Se trec nopțile ca ploaia,
Zilele în fugă sunt,
Unii se opresc în noapte,
Alții au numai un gând.

De-a atinge răsăritul,
Care nu va asfinți,
Care-i dincolo de noapte,
Ce îndată va sfârși.

Se trec iute-aceste vremuri,
Altele la ușă bat,
Unii șovăiesc agale,
Alții greul îl străbat.

O strigare se aude,
Pentru cei care doresc,
Să ajungă-n locul care,
Este el Dumnezeiesc.

Însă-n trecerea ce vine,
Unii pot înainta,
Alții-n urmă vor rămâne,
Șovăind pe calea grea.

Căci așa creată-i lumea,
Unii pleacă... alții vin,
Unii dorm în fericire,
Altii-n veșnicul suspin.
Amin