Tăcut... disprețuit de oameni,
Ducând povara cea mai grea,
Obișnuit cu suferința,
Isus pe Golgota urca.

Era El gol de strălucire,
Nici frumusețe nu avea,
El suferința și durerea,
Le-a luat numai asupra Sa.

Crescut ca o odraslă slabă,
Ca un lăstar care ieșea,
Dintr-un pământ uscat de vânturi,
Privirile le întorcea.

Crezut n-a fost El nici-o clipă,
Că slava-n urmă a lăsat,
Ca un străin urca calvarul,
Bătut, hulit era... scuipat.

Plătea păcatul omenirii,
Zdrobit fiind nevinovat,
Plătea fărădelegea noastră,
Un mare Domn... un Împărat.

Prin rănile ce îl străpunse,
Pe noi El ne-a tămăduit,
Să nu fim oile pierdute,
Pe drumul nopții rătăcit.

A fost luat prin apăsare,
Lovit de moarte-a fost Isus,
Dar dragostea-i fără de margini,
Prin jertfa Lui nu a ascuns.

Zdrobit a fost prin suferință,
El viața pentru noi și-a dat,
Să fim azi rodul Lui pe cale,
Suntem popor răscumpărat.

A suferit până la capăt,
Coroana când îl străpungea,
De bice-mpins lovit pe spate,
Doar înainte El privea.

Străpuns de cuie pe o cruce,
O clipă El nu a-ncetat,
Cu foc aprins să ne iubească,
Cu sânge ne-a răscumpărat.

Cu sânge sfânt ce fără vină,
Din fruntea Lui se tot scurgea,
N-a mai rămas o picătură,
Atunci când Duhul își dădea.

Atunci când moartea biruise,
S-ajungem într-un loc preasfant,
Când vom sfârși pe trecătoarea,
Ce este azi... acest pământ.

Și astăzi este cunoscută,
O suferinț-a lui Isus,
Și despre-o suliță se-aude,
Care în coaste l-a străpuns.

Și astăzi jertfa-i auzită,
Căci se aude glasul Său,
Care vestește învierea,
A Fiului de Dumnezeu.
Amin