Nu-ți este-îngăduit s-arunci cu piatra
În cel ce nu ți-a provocat vreun rău
Tu nu-i cunoști nici viața și nici crucea
Ce-o poartă-aici și cât îi e de greu

Tu o duci bine, ai succes în viață
Ai tot ce poate mulți nici n-au visat
Ție ți-e tot, numai un zâmbet fața
Căci Domnul încă nu te-a încercat

Ai zilnic poate masa-mbelșugată
Și nu ești în dureri sau în necaz
Sau poate încă niciodată
N-ai avut lacrimi grele pe obraz

Îți e așa ușor să duci o vorbă
O bârfă neagră, sau o știre rea
Și nu știi să îți înfrânezi nici limba
Căci n-ai habar ce foc aprinde ea

Dar frate, nu uita că roata vieții
Se-nvârte, și aceasta bine-o știi
Și s-ar putea să fii ținta săgeții
Chiar tu, și în cuptor te poți trezi

Nu-ți este-ngăduit s-arunci disprețul
Privirii tale peste-un om lovit
Căci s-ar putea, amar să plătești prețul
Pentru purtarea ta, de om nechibzuit

Mai bine taci, ascultă și gândește
Și-ncearcă să porți grija casei tale
Căci e un Dumnezeu ce cântărește
Și vrea, corect să mergi pe a Lui cale