Eu nu-nţeleg


Eu nu pot să-nţeleg a Ta Iubire
Căci n-are seamăn şi n-are hotar,
Ce Te-a legat atât de omenire?
De-ai suferit al morții greu Calvar?

În universul fără margini oare
De ce-ai creat pământul? Nu pot şti,
O, Tată! Nu-nţeleg, de ce Te doare,
Când suferă în lume ai Tăi copii?

Tu, Cel ce eşti „Părintele ştiinţei”
Atot Cunoscătorul Dumnezeu,
Nu-Ți înţeleg misterul umilinţei,
Prin care ai uitat păcatul meu.

Nu înțeleg miracolul iertării,
Față de omul ce s-a lepădat,
Ai fi putut pe veci să-l dai uitării
Lăsându-l veșnic morții, condamnat.

Dar ai plătit cu bine, răutatea
Să mori în locul nostru ai ales,
Nu pot Isuse, să-nțeleg dreptatea,
Ce pentru oameni e de ne-nțeles.

Căci îngrădită îmi este azi gândirea,
Să pot pătrunde-n tainele cerești,
Nu pot să-Ți înțeleg deplin Iubirea,
Dar pot să spun Isus, cât mă iubești.

Amin Martie 2003 Belciu Ilie