Mai mult decât biruitori,
Prin Cel ce ne iubește,
Suntem... deși adeseori
Un leu spre noi răcnește
Și dă târcoale-nfometat
Și caută să răpună...
Noi știm c-asupra ne-ncetat
Ni-i mâna Lui cea bună,
Ce-a fost străpunsă pentru noi,
Cu-atâta silnicie,
Să ne salveze din noroi,
Din neagra veșnicie...


E mâna ce la Daniel
În groap-a fost, cu dânsul,
Căci Domnul a văzut că el
Și-a pus nădejdea-ntr-Însul.

Și leii gura și-au închis.
Chiar regele venise...
Și-atunci când groapa s-a deschis,
Cu plânset glăsuise:
“Putut-a Dumnezeul tău
Să-nchidă a lor gură...
Sau leii ți-au făcut vreun rău,
Să mori într-o tortură... ?

”Da, împărate! Să trăiești
Acum și-n veșnicie!
Și uită-te să te uimești -
Suflarea mea e vie!
Chiar Dumnezeu-adevărat
Lungit-a mea viață,
C-am fost găsit nevinovat,
Să pot să-I stau în față!


Cel fără vină e-ocrotit
De brațul Lui cel tare,
Dar cel cu sufletul mânjit
Se duce la pierzare.

Acel ce astăzi e curat
Curată haina-și poarte... !
Și-acel ce-n lume s-a-ntinat
S-o facă mai departe... !


Așa și noi suntem aici
Înconjurați de fiare –
De oameni răi, ispite, frici,
Ce vor să ne doboare –
În groapa clipei de acum,
O noapte-nfricoșată...
Dar ziua Domnulu’-i pe drum -
Revine-al nostru Tată... !

Și norii grei s-or risipi,
Ce groap-acoperiră,
Pentru acei ce-n orice zi
Pe Domnul Îl iubiră...
Și-or fi luați de-acolo jos,
Din groapa cea cu fiare,
Și-or fi cu Domnul lor Hristos –
Sublimă sărbătoare... !


Trăim acel din urmă ceas,
Căci semnele se-arată...
Da-n vremea care-a mai rămas,
Păstrează-te curată,
Mireasă scumpă de-Mpărat,
Care privești în zare...
Căci nu e mult de așteptat,
Și Mirele apare... !

Amin.