Tu către mine, Doamne, Ți-ai ridicat privirea
Și mi-ai întins o mână când lutul mă strivea.
Ai șters sudoarea morții din inima-mi plăpândâ,
Și m-ai purtat pe brațe când calea mi-a fost grea.

Tu, pentru mine, Doamne, ai indurat osânda,
O cruce nemiloasă și un mormânt hain.
Ți-au sfâșiat cămașă atât de inocentă
Au pus pe fața - Ți caldă miresme de pelin.

Te-au judecat în grabă și au rostit verdictul,
O blestemata moarte alături de tâlhar.
Tu, Regele Iubirii și Domn al Veșniciei,
Te-ai dat pe Tine însuți, ca jertfă, pe altar.

Și din amară cupă Tu ai sorbit tot plânsul,
Cu osteneala morții Te-ai coborât în lut,
Iar în adânc de templu s-a sfâșiat perdeaua,
Și Cerul curs-a plumbul în nemilosul cnut.

Dar, ca o desfătare, Te-ai ridicat din moarte
Un Fiu sfințit de ceruri, un Miel Crucificat.
În Cer e veselie, arhangheli cântă - n coruri,
Răsună - întreg pamantul: Hristos A Înviat!