Facerea de bine
de Bălăşanu Constantin
De-o fi să mă întrebi pe mine,
Cât trăieşti, cum să faci bine,
Îţi răspund, aproapelui tău,
Bine-i faci de nu-i faci rău.

Nu-i de ajuns tu vei gândi,
Plata în rai vei dobândi,
Dacă bine faci în lume,
Fără vreun câştig anume,

Fără să te simţi îngâmfat,
Atunci când vei fi apreciat.
Dacă te-a cuprins mândria,
Pe pământ ţi-ai luat simbria.

Este aşa precum ai spus,
Nimic n-am de zis în plus,
Dar, bine de am înfăptuit,
Răul întors, m-a pedepsit.

După tot ce s-a întâmplat,
Sunt un pic mai rezervat.
De fac rău, din întâmplare,
Vă cer de pe acum iertare.
Iaşi 23 ianuarie 2oo8