Eu nu am vrut să mă supun...

Eu nu am vrut să mă supun oștirilor ce-mi sunt dușmane,
Ca să nu ajung să fiu condus de forțele satane.
Eu nu am vrut să mă supun, nici când, căzut am fost în luptă,
Și-a mea credință în Dumnezeu în două toată mi-a fost ruptă.

Eu nu am vrut să mă supun oștirilor ce-mi sunt vrăjmașe,
Nici când am fost nedreptățit de vorbe aspre și trufașe.
Eu nu am vrut să mă supun, nici chiar atunci când mi-a fost bine,
Dușmanului ce mi-a adus numai durere și rușine.

Eu nu am vrut să mă supun și nici nu mi-aș dori vreodată
De satana să ascult, trădând iubirea Ta de Tată.
Eu n-am vrut lui să mă supun, căci numai dându-i ascultare
M-ar fi condus ca un nebun pe drumul larg, înspre pierzare!

Eu nu am vrut să mă supun nici celor ce se bagă în seamă,
Ce n-au habar de Dumnezeu și nici măcar nu-i știu de teamă.
Eu nu am vrut să mă supun nici celor care astăzi zbiară
Că credința în Dumnezeu este un chip cioplit din ceară.

Eu nu doresc să mă supun, nici chiar de ar veni urgia
Și-ntr-o clipită mi s-ar duce din suflet toată bucuria,
Puterilor care stârnesc mânia sfântă și divină,
Nici dacă diavolul ar veni în chip de înger de lumină!

Eu nu am vrut să mă supun duhului ce azi înșală,
Cum că păcatul înfăptuit cu fapte bune doar se spală.
Iar de iubirea lui Isus nicidecum nu pomenește,
Căci el știe, că iubind, puterea lui satan slăbește!

Eu nu am vrut să mă supun puterilor ce-mi sunt străine,
Care-și doresc cu orice preț să mă despart din nou de Tine.
Eu nu am vrut, Isuse drag, s-ascult de-a lui satan oștire,
Căci am ales să-Ți fiu supus, din suflet, Doamne, cu iubire!

(6 aprilie 2024)