Când greu mi-e să respir, Tu îmi ești Viață,
Tu – Aer sfânt al sufletului meu
Ca aerul curat de dimineață
Ce-mi curge în străfund mereu, mereu...

În mine este-atâta răutate...
Dar Tu o iei, o duci și-apoi o scoți...
Și-mi lași mireasma de eternitate
Prin Oxigenul Dragostei ce-l porți...

Dar iarăși răutatea mă inundă –
Cum mă sufoc și cum mă chinuiesc...
O, lasă-Ți Oxigenul să pătrundă,
Căci fără el eu nu pot să trăiesc... !

Mai conștient de moartea ce e-n mine,
Că am rămas, că sunt e mila Ta...
Preabine știu – Sunt dependent de Tine,
Tu – Aer preacurat, Tu – Viața mea... !

Amin.