Tu, binecuvântare mult visată
Din palmele Iubirii ce cobori,
Ajunge-vei în viața mea odată,
Scump giuvaier ce poartă-n el comori...

Cu o lumină candidă, aprinsă,
În bezna lumii strălucești nespus...
Cu mila și blândețea ta nestinsă,
Cu inima asemeni Lui Isus...

Te voi zări-n mulțimea gălăgioasă –
Va fi ușor... căci portul tău e-altfel...
Și fața ți-e senină și sfioasă...
Și-n ochii tăi Îl voi vedea pe El...

Voi ști că ești chiar tu... Voi ști, fecioară
Ce haina ți-ai păzit-o de noroi...
Cu-n cuget alb în lumea prea murdară,
Neîntinat ’n-al luptelor convoi.

Voi ști că ești chiar tu, neprețuito...
Un dar ce n-aș putea să îl plătesc...
O mângâiere sfântă, ce-am primit-o
Din bunătatea Tatălui ceresc...

O mângâiere care ține-o viață...
Un ajutor când greul va veni...
Sărutul sfânt din zori de dimineață,
Și-mbrățișarea nopților târzii...

De voi fi slab, cu tine voi fi tare,
Căci tu-mi ești ajutorul potrivit...
Balsam și pansament când rana doare,
Și braț întins, de voi zăcea trântit...

Azi stau și-aștept... și-mi pare-o veșnicie,
Răbdând un dor ce-adâncu-mi arde greu...
S-o văd pe EA... Mireasa mea să fie...
Și-o viață să o strâng la pieptul meu.

Dar Domnul știe... Toate El le vede,
Cu ochiul Lui în sufletul-abis.
L-oi asculta... și-n El mă voi încrede,
De vrea, să-mi împlinească acest vis...

Să ne slujim Stăpânul împreună,
Și să-L iubim... că-ntâi El ne-a iubit.
Să trecem, tot cu El, orice genună,
Și să ajungem unde ne-am pornit.

Mă rog să pună-n mine o iubire
Domnul Isus... așa cum El avea,
Că înapoi n-a dat nici la jertfire –
Așa de mult Biserica-Și iubea... !

Mă rog ca voia Lui să se-mplinească,
Și DA să spun la ce mi-a hotărât...
Căci grija Lui e-o grijă părintească –
Ce face El e bine și atât.

O, scumpă fată, stai în rugăciune,
Când cei mai mulți aleargă la păcat.
Căci tinerețea-n Domnul e-o minune,
Cu sufletul vioi, eliberat...

Și să nu uiți că ești așa frumoasă,
Când chipul tău e-al Domnului Isus...
Ei spună orice-ar vrea, iubito, lasă –
În ochii mei frumoasă ești nespus...

În ochii mei, mai mult ești de-o comoară,
Cu cerul în privire oglindit
Prin bulgării de tină și ocară...
Un cufăr de Hristos pecetluit.

Tu află-ți adăpostul din furtună
În brațele Părintelui ceresc,
Când norii grei deaspra ta se-adună...
Nu-n brațele ce haina-ți murdăresc.

Cuvântul cu putere azi sărută,
Și-n el plăcerea toată să-ți găsești...
Căci în pornirea poftelor pierdută
Tot ce e sfânt în Templu pângărești...

Fiică de-Mpărat, rămâi curată,
Precum și eu pe tine te aștept...
Și negreșit că binecuvântată
Vei fi de Cel ce-n toate este drept... !

Fii tare! ... căci Hristos îți e tărie.
Și-n noapte stâlp de flăcări luminos... !
Și-n lacrimile-amare bucurie... !

(Semnat,)
Adam, cu o iubire în Hristos

Amin.