Esti ca un pom sadit langa o apa
Si roada ti-o aduci la vremea ei
Iar frunza-ti, nu-i uscata niciodata
Caci, nu te duci la sfatul celor rai
Nu ratacesti pe calea pacatoasa,
Si nu te-asezi pe scaun cu cei rai
Placerea ta, e legea sanatoasa
Si cugeti ne-ntrerupt la rostul ei
Tot ce incepi tu duci la bun sfarsit
Caci Domnul Slavei i-ti conoaste calea
Tu esti, a-i fost, vei fi neprihanit
Si vei trai pe veci rascumpararea
Nu tot asa-i cu oameni cei rai
Ce la-ncercare sunt usori ca pleava
Pe care-o zboara vantu-n patru zari,
Si-o spulbera, si totul e degeaba.
La judecata ei nu pot veni
Cu fruntea sus si fata-nseninata
Si nici in adunari ei nu vor fi
Pieirea-i calea lor asigurata
Caci Domnul este cel ce stie totul
Pe cel neprihanit El il cunoaste
Si-l duce-n vesnicie, loc dorit,
Si castigat, prin jertfa de pe cruce.
Cand am fost indragostit scriam foarte multe poezii iubitei mele. Dupa casatorie mi-a disparut muza cu toate ca dragostea nu. Acum i-mi dau seama ca nu sunt destul de indragostit de Dumnezeu de aceea nu se prea leaga versurile.
A fost o incercare care sper sa dea roade.