Când ai trecut cu pas domol
Cândva Isus prin casa mea
Eram pustiu, sărac și gol
Și-mi era viața tare grea
N-aveam nimic decât un cânt
Ce mă-nsoțea întruna
Un cântec simplu, însă Sfânt
Ce liniștea furtuna
Eram căzut în disperare
Iar cerul nu se mai vedea
Eram zdrobit de întristare
Și-un foc lăuntric mă ardea
În noapte m-ai găsit plângând
Într-un ungher întins pe jos
Și m-ai atins duios și blând
Păstor milos, Păstor milos
M-ai scos atunci cu brațul Tău
Puternic ca o stâncă
Ca mai demult pe Bartimeu
Din bezna cea adâncă
Erai o Doamne așa frumos
Când ți-ai întors privirea
Spre mine, un neputincios
Ce-și aștepta pieirea
Cât voi trăi, nu voi uita
Rege din slăvi Divine
Susurul care Te-nsoțea
Când ai venit la mine...
Mi-ai spus că nu mă vei lăsa
Și că vei fi cu mine
Isuse, toată viața mea
Și să mă-ncred în Tine
Îți mulțumesc că m-ai scăpat
De chinuri și de moarte
Și-n casa Ta m-ai așezat
Și pentru cer m-ai pus deoparte