SA NU UIT NICIODATA

Când în adâncul inimii mă cercetez,
Găsesc putere ca să mă debarasez
De zgura gândurilor... mai alunecoase,
Ascunse... între gândurile evlavioase.

Şi caut... găsesc... acel gând pus de Isus,
Că sunt făptură nouă... şi nu un produs:
Al simţurilor şterse... născute din fire.
Ci sunt născută... dintr-o jertfă de iubire.

Învăţ... de-a pururea în El să nădăjduiesc,
Privind... la blândeţea din Harul ceresc.
Învăţ... să iubesc lumina revărsată de sus.
Prin Harul în care... m-a curăţat Isus.

Șlefuită în iubire... învăţ ascultarea.
Şi-n dragostea Lui... înţeleg îndurarea.
Pun frâu gândurilor mele, le convertesc.
Din taina Scripturii... lumină primesc.

Sufletul meu hrănit de iubirea divină.
Tresaltă de bucurie... că-s fără de vină.
La orizontul vieţii, speranţa se ridică
Din Credinţa... ce-mi poartă paşii fără frică.

Pe un drum ce-ţi dă putere să construieşti.
Şi de-al tău păcat... urgent să te pocăieşti.
Nu e vis... totu-i aievea... cu bun înţeles.
Scapi de durerile ce lovesc în tine ades.

M-am apropiat... de lumina din stele.
În Jertfa iubirii divine... să mă spele.
Să nu uit niciodată... Harul ce m-a salvat.
Mulţumirile... în inimă... le-am aşezat.

Mulţumirea... naşte fericire în inimă.
Fugi de automulțumire... ea naşte vină.
Mulţumirile... născute din recunoştinţă.
Fac în om... mult mai vie... a Sa credinţă.
Amin!