CEASUL VIETII BATE
Bate ceasul vieţii mele... bate... bate:
Tic, tac... tic, tac... şi se duc orele toate.
Trec secundele mele... înspre stele...
Şi trec cu ele... şi toate zilele mele.
Zboară timpul de veacuri nepăsător...
Omul pe al orelor mers... trece sfidător...
Şi-ajunge copleşit... de mari îngrijorări,
Timpul dus... n-a luat grelele-împovărări.
Am aşteptat... clipe de senină fericire...
Se-întrezărea... o cumplită nenorocire.
Şi-am lăsat timpul... să se scurgă tăcut,
Până-ntr-o zi... când pe Isus... l-am văzut.
Şi-n clipa aceea... cerul mi s-a deschis...
Şi-am văzut colţul de rai... de nedescris.
Bucuria şi cu durerea... s-au contopit,
Acum ceasul bate... spre al cerului infinit.
Vremea trece... vreau să-ţi spun şi ţie,
Colo sus în cer... e a Lui Isus... Împărăţie.
Unde te aşteaptă... să ajungi mai curând,
Nu zăbovi... clipele trec rând pe rând.
Dă-ţi... și tu inima... azi... Lui Isus Hristos,
Ridică-ţi privirea la cer... nu privi în jos.
În viaţa ta nouă... nădejdea zilelor ce vin...
Vor împrăştia nori... de dureri... şi suspin.
Credinţă în inima ta... te va revigora...
Iubirea ta va curge... spre binele multora.
Întâlnirea... cu Creatorul... te va lumina.
Şi splendorile cerului... toate le vei vedea.
Amin!