O, lasă-mă, Isuse, să-mi plec capul
Pe pieptul Tău ce poate să m-aline...
Și șterge-mi cu-a Ta mână întristarea
Din lacrimile grele de suspine...
O, spune-mi un cuvânt de mângâiere
Cu glasul Tău curat, sublim, de înger...
Căci sufletul mă doare și se zbate,
Călătorind prin văile de plângeri...
O, lasă picătura mântuirii
Să se prelingă pe-ale Tale tâmple...
Și sângele ce curs-a pe Golgota
De dragoste viața să îmi împle...
Te rog, Isuse scump, un strop doar lasă-mi,
Să reaprindă flacăra iubirii
Celei dintâi, ce fumegă cu jale,
De dorul preacurat al nemuririi...
O, lasă-mă, Isuse, să-Ți văd chipul,
Și ochii Tăi senini, ce-mi curmă plânsul,
Privind în ei a cerului lumină
Și toată bucuria ce e-ntr-însul...
Revarsă Tu din dulcea Ta privire
În pieptul meu o rază din iubirea
Cu care-ai plâns în noapte pentru mine...
Căci a iubi așa e fericirea... !
Amin.