Sa nu ma tem cand valul incercarii
Loveste furios in barca mea
Ca-n lutul inimii adanc nadejdea
Sapat-a cuib acolo ca sa stea.

Sa nu ma tem cand somnul nevegherii
Pe cei mai multi doboara la pamant
Ca-n vasul neinsemnat e pus Duh Sfant
Sa nu ma-abata-n cale nici un vant.

Sa nu ma tem cand sulita durerii
Strapunge trupul-acesta pamantesc
Ca-n lacrimi si-n suspine cei firavi cresc
Si doar asa prin ea se otelesc.

Sa nu ma tem cand nebunia lumii
Se inteteste-n dogme si pareri
Ca-n suflet sunt sadite adevaruri
Si ti le spun acuma de imi ceri.

Sa nu ma tem cand gandul necredintei
Se naste-n mintea celui muritor
Ca-n palmele-i strapunse un sfant izvor
Curge din plin dand viata tuturor.

Sa nu ma tem cand boala neputintei
Ameninta puterea sa imi ia
Ca-n taina Cartii Sfinte sta taria
De-a birui cand lupta-i tot mai grea.

Sa nu ma tem cand ceasul revederii
Batea-va gongul tare de sfarsit
Ca-ndata seara cu al ei asfintit
Se frange caci Lumina a sosit.