Vin zile să te bucuri de tot ce-ai semănat –
Să seceri roada scumpă cu lacrimi ce-ai udat...
Când pe obraz curg stropii... dar nu de suferinți,
Ci stropii dulci ca mierea de sfinte biruinți!
Vin zile când cu ochii de carne chiar să vezi
Răsplata așteptării în Domnul când te-ncrezi...
Și, dup-atâta jertfă... de El de ascultat,
Și Domnul te ascultă – Ești binecuvântat!
Vin zile ca acestea, desprinse dintr-un vis,
Cu îngerii aproape și cerul larg deschis...
Când cel sau cea de-alături îți este pe Pământ
Ființa cea mai scumpă și omul cel mai sfânt...
Când simți că nu e merit, că ce-ai primit e har,
Că totul e minune înfiptă în cântar...
Când simți în tin’ misterul de oameni nepătruns
Și-n coastă cum e Mielul din Golgota străpuns... !
Când, frate, simți iubirea din ochii Lui Hristos
Când de pe lemnul straniu privea spre lume jos...
Și parcă de departe când îi vedea pe-ai Săi,
Cunoști și tu balsamul din spinii cei mai răi... !
Când, soră, simți iubirea Bisericii de El
Când a răzbit prin fiare, prin gratii, foc și ger...
Și-n interogatorii precum Hristos tăcând,
Dar pe arena morții un Imn de Dor cântând!
Pricepeți voi divinul a ce se-ntâmplă scop? –
Simțiți n-a voastră ființă iubirea în potop... ?
Și înțelesul jertfei voi îl simțiți în voi,
Când nici în fața morții de dat nu-i înapoi... ?
Nu-i fericirea scopul – De Domnul ești iubit!
Nu-i împlinirea scopul – De El ești întregit!
Ci scopu-i înțelesul jertfirii să-l pătrunzi –
Mai mult cu El să semeni! Cu El să te confunzi... !
Așa biruitorii zâmbesc... Așa ei plâng...
Și mâinile-n unire așa ei și le strâng... !
Dar cum va fi atuncea? Dar cum va fi în cer... ? –
Acolo nu vom plânge... căci lacrimile pier... !
O, cum va fi atuncea, în mia sfintei nunți,
Când vom ședea la masă c-un Nume sfânt pe frunți... ?
De dorul așteptării când nu vom mai tânji,
Cu Mirele Iubirii când fi-vom pe vecii... ?
Dar pân’ atunci e-o luptă – cu Domnul vom lupta!
Vom suferi cu Domnul! Cu El ne-om bucura!
Și azi, la nunta voastră, cu toți vă vom dori
Ca pe Cărarea Crucii s-aveți și bucurii... !
Și anii împreună vă fie dragi și lungi!
Și nelipsiți vă fie în casa voastră prunci!
Ca vulturii spre piscuri să-ntineriți frumos!
Să fiți un trup în toate, cu chipul Lui Hristos... !
Când anii peste umeri or să v-apese grei,
Tot farmecul țărânei e bunătatea ei...
Când nins de neaua vremii tot părul va fi alb,
Să vă priviți ca îngeri, cu chipul scump și dalb... !
Să vă iubiți și-atuncea așa ca la-nceput!
Să vă iubiți și-atuncea când nu-i așa plăcut!
Să vă iubiți când lacrimi vor curge pe obraz,
Mai mult în orice mâine ca-n fiecare azi!
Amin.
Cine seamănă neprihănirea, va secera îndurarea Lui Dumnezeu! Nu deznădăjdui, suflet drag...