Cand stai si gândesti, la viata ce iute s-a scurs…
Ca si cum printre degete iti curg picăturile toate…
Degeaba mai faci câteodată memoriei recurs. .
Zarurile au fost, sa stii…aruncate! !

Cand ai gândit silnicii si planuri fara Cristos. .
Cautând cu jind la ale lumii bogatii si a ei nestemate…
Urcând in mintea ta dintre cei de prejos…
Zarurile dragul meu. . au fost aruncate…

Când ai o vorba si fapta nu e pe pe-a gurii măsura …
Si hainele albe sunt purtate pe dedesubt necurate. .
Când spui in mânie ce iti vine in minte si gurā…
Nu te înșela …zarurile au fost aruncate! !

De îți propui sa trăiești bine și cât mai mult. .
Căutând placere și continuu sa ai sănătate. .
Dar nu îți pasă cum trec alți prin al vieții tumult …
Îți amintesc…zarurile au fost aruncate!

Când te joci alba-neagra la tarabă cu voia divină. .
Și crezi că prilejuri de slujire pot fi mereu ignorat și ratate. .
Când balanța harului spre terminate se-nclină.
Sa știi suflete ca zarurile au fost aruncate. .

Sa știi ca de invitației de împăcare cu Cerul…
I-ai răspuns la nesfârșit cu nepăsare si spate …
Și amânarea ți-ai fost in fiece clipa reperul …
Zarurile sorți au fost sa știi, decisiv aruncate. .

Dar dacă nu sorț pentru haina lui Cristos ai tras…
Ci harul scump ai primit sa Îi fi fiu, să-mi spui frate…
Traieste smerit pentru El, responsabil cea mai rămas …
Așa, după cum in cer…
zarurile au fost de la început aruncate! …

Amin!