Copil pribeag, ce rătăcești în noapte,
N-ai vrea tu să primești o viață nouă?
Nu mai pleca urechea înspre șoapte,
Ce-ți spun că Tatăl tău e prea departe.
Privind în zări, cu mâinile-amândouă
Te cheamă: ”Fiu pierdut, vino Acasă! -
Cu dragostea-I ce arde veșnic, pură... -Copilul meu, durerea lumii lasă!
Te vreau, copile scump, în a Mea Casă,
Din nou, iubind, să nasc a ta făptură!”

Amin.