Tu,Doamne, ceri ca adevarul
In inima adanc sa fie!
Sa mergem drept, numai pe drumul
Trasat de Tine din vecie.
Din gura, sa nu scoatem vorbe
Ce ne - ar conduce spre osanda...
Ci,sa fim cumpatati in ele.
Si limba sa ne fie blanda.
Invata - ne ce - i infranarea
Si pune - n noi puterea de infaptuire.
Cu limba sa - Ti cantam iubirea,
Si numai Tie sa Iti dam marire...
Nimic din noi nu e ascuns de Tine:
Esti Dumnezeu le stii pe toate,
Cuvintele cand noi vrem a le spune
Le si cunosti mai dinainte.
Iti multumim Parinte Sfinte,
Ca ne - ai lasat o Cale Sfanta
Un Drum,pe care si ce - i fara minte
Sa poata sa ajunga - n Tara Sfanta.
Rasfoind intr-o zi, minunata carte a psalmilor,mi-a atras atentia acest verset din ps.51,(pe care l-am notat ca titlu).Am simtit atunci nevoia de a ma adresa Creatorului intr-un mod pe care nu l-am mai facut,si au iesit aceste versuri.Nu e mult, nu e ceva spectaculos, dar e ceea ce am simtit eu atunci, si ceea ce mi-am dorit am cerut Tatalui prin ele.