Romani 8:12b
[... ] noi nu mai datorăm nimic firii pământești, ca să trăim după îndemnurile ei.

Doamne, în cereasca-Ți milă, m-ai adus în Casa Ta.
Te rog, prin a Ta putere, ajută-mi aici a sta.
Nu lăsa ca amăgirea și ispita celui rău
De-al Tău drum să mă-ndeparte, ci să fiu mereu al Tău.
Nu lăsa ca gândul firii să triumfe-n viața mea,
Ci în mine biruința să fie deplin-a Ta.

Ajută-mi a mea căință s-o trăiesc neîncetat,
Al Tău Chip în a mea viață să se vadă mai curat.
Nu vreau, Doamne, ca trăirea-mi să umbrească slava Ta,
Ci doresc oricât trăi-voi, glorie Ție a-Ți da.
Nu vreau zilele ce-mi rândui către min' a arăta,
Fii-mi în toate Tu umblarea, să te vezi doar Tu în ea.

Și când cumpăna gândirii spre mândrie-ar înclina,
Lasă-Ți, Doamne, îndurarea din păcat a mă scăpa.
Vreau ca gândul judecății către min' a-l îndrepta,
Iar spre alții cu iubire să gândesc - e voia Ta!
Vreau ca bârna din privirea-mi s-o scot făr' a-ntârzia,
Nu să văd întruna paiul din privirea altora.

Mai degrab', ajută-mi, Doamne, să mă uit la viața mea
Și să caut ca în toate să-mplinesc voința Ta.
Ție să-Ți închin trăirea, să-Ți găsești plăcerea-n ea,
Ca apoi, în veșnicie, să-Ți văd pururi Fața Ta.