Și dacă tot ce mi-a rămas e Dumnezeu
'N-această lume-adânc robită,
N-am să mă plâng că îmi e greu
Căci brațul Său mă ține-n orice clipă.
Și dacă tot ce mi-a rămas e Dumnezeu
În vremuri parcă fără de speranță
Eu voi privi spre Domnul meu
Ce-mi este sprijin, siguranță.
Și dacă tot ce mi-a rămas e Dumnezeu
'N-această lume plină de fățărnicie
Doar El mă ține tot mereu
Ca să rămân smerit, plin de credincioșie.
Și dacă tot ce mi-a rămas e Dumnezeu
Călătorind 'n-această lume plină de păcat
Mă voi lăsa călăuzit mereu
De Cel ce lanțurile morții-a dezlegat.
Chiar de ruină ar fi tot ce mă-nconjoară
Și de stingher aș fi în ceasul cel mai greu
În suflet, de-a pururea comoară
Căci n-am nimic, dar am pe Dumnezeu.
Poate avem momente când ne simțim singuri, că nimeni nu ne înțelege. Avem impresia că dacă oamenii ne ignoră, sau nu ne vor în compania lor, nu mai avem nimic, dar noi de fapt nu avem nevoie de acele persoane. Când vom realiza că Dumnezeu ne este de ajuns, vom avea pace în suflet, iar oamenii potriviți îi va aduce Dumnezeu în viața noastră la momentul potrivit.