Străjerule, veghează la porțile Cetății... !
Ia trâmbița în mână și nu cădea răpus... !
Se-arată biruința și zorii dimineții...
Privește... Vine! Vine chiar Regele Isus... !

O clipă încă rabdă... Răsplata-i necuprinsă...
Nevrednică-i durerea ce-aici ai de răbdat
Să fie pus-alături de slava cea promisă,
Pe străzile de aur când vei păși mirat...

Și-ai să-nțelegi că lumea, cu-a ei plăceri deșarte,
E doar o umbră rece de plânset și dureri...
Iar cruda-i strălucire nu este a ta parte,
Ci bucurii divine, suave mângâieri...

Un vis e-ntreaga lume, iluzii-nșelătoare...
Căci mulți se-ncred în cele ce sunt aici și-acum...
Și stau făr’ să le pese de-un har așa de mare
Și făr’ a ști că totul se va preface-n scrum... !

Cum norii trec pe ceruri, așa vor trece toate...
Cum lemnul arde-n flăcări, cum se ridic-un fum,
Cum bărcile cu pânze călătoresc pe ape,
Întocmai, orice lucru urmează al său drum...

Iar orice drum își află sfârșitu-n astă lume -
Tu, omule, ești abur pe-acest Pământ străin...
Pe-această lume cruntă, ce-i un ocean în spume,
O mare de amaruri, de zbucium și suspin... !

Tu, omule, ești abur... și scurtă ți-e suflarea –
Deschizi o clipă ochii și ca o frunză pieri...
Dar nu uita un lucru: Hristos îți e Salvarea –
Cel ce plângea-n grădină, Cel ce murise ieri... !

De n-ar fi fost Iubirea din ceruri coborâtă...
De n-ar fi fost Golgota, cununa cea de spini...
De n-ar fi fost Făptura de toți disprețuită,
Ce-a plâns în neagra noapte-n grădina cu măslini...
De n-ar fi fost o cruce, de n-ar fi fost calvarul,
O veșnicie-n lacrimi ființa-ți s-ar scălda,
Fără de siguranța iubirii, fără darul
Vieții fără capăt, ce-l ai din mâna Sa...

Tu, omule, ești tină, o umbră care trece,
Dar Dumnezeul Vieții de tine S-a-ndurat... !
Când pribegeai departe, prin noaptea grea și rece,
Prin bezna-ntinăciunii, pe nume te-a chemat... !

Tu, omule, ești farul ce-i pus să lumineze,
Oricât de-adâncă-i noaptea, oricât ar fi de greu... !
Oștirea Sa de îngeri deasupra-i să vegheze,
Căci ești fiu al Luminii, ești fiu de Dumnezeu... !

Fii gata pentru luptă... ! Un gând să ai în tine:
Oceanul de-ntuneric nu poate birui... !
Doar Adevărul, Viața, Cel ce a fost și vine,
Când cer și-uscat vor trece, El tot va dăinui... !

Străjerule, veghează... ! Nu te-ntrista, nu plânge,
Nu dispera... ! Căci Domnul 'nainte a răbdat...
Și te-a iubit atâta, c-a dat chiar preț de sânge,
Din brațele durerii să poți să fii salvat... !

Străjerule, fii tare... ! Căci Dragostea te cheamă
Să fii biruitorul și niciodată laș... !
Deci, luptă înainte! Aleargă fără teamă!
Nu pierde niciodată al cerului ostaș... !


Păstrează-te curată, Mireasă preaiubită...
Izbânda e aproape și zorii se ivesc... !
Ridică-ți azi privirea spre bolta însorită
Și-asculă glasul dulce ce-ți spune:
TE IUBESC... !

Amin.