Și Ți-am văzut tăria, scump Tată, când eram
Ca Iona-n fundul mării... și-aproape să rămân
Făr’ viață ’n-al meu suflet... și-n sinea mea plângeam,
Căci strop de mângâiere la oameni nu găseam...
Dar Tu mi-ai fost Prieten și Stăpân.

Și Ți-am văzut iubirea când nu m-ai părăsit,
Când flăcările aspre, haine, din cuptor
Ardeau să mă distrugă cu urlet ascuțit...
Dar, ca la cei trei tineri, Tu n-ai îngăduit
Pierzarea... și-ai venit în ajutor.

Și Ți-am văzut dreptatea când lei mă-nconjurau
Ca Daniel odată, fiind ne-ndreptățit...
Și-n bezna grea din groapă flămânzi ei mă priveau,
Când liniștiți în paturi pârâșii se-odihneau...
Dar Tu în grabă fiarele-ai oprit.

Da, Te-am văzut, Isuse, când jos eram, trântit,
Când inima-mi cu lacrimi durerea își stingea,
Când sufletu-n suspine, de parcă neiubit,
Simțea că orice zâmbet pe lume s-a sfârșit...
Dar Tatăl meu din ceruri mă iubea.

Îți mulțumesc din suflet că n-ai îngăduit
Să-mi pierd în flăcări viața și nobilul meu vis...
Deși în mii de rânduri și dăți eu Ți-am greșit
Și-ades a mea purtare n-a fost cum ai dorit,
Tu mă aștepți și-acum în Paradis.

Amin.