Învață-mă, Isuse, să pot să spun mereu
Ca-n viața mea să fie în toate voia Ta,
Chiar dacă-n lumea asta adesea îmi e greu,
E grea înaintarea... și lupta este grea.

E greu să lupt cu mine, cu firea mea de lut,
Când ura ei mă arde și mă aruncă jos...
Să mă ridic în grabă, s-o iau de la-nceput,
Să nu privesc spre rana de pe genunchiul ros.

Învață-mă, Isuse, să rabd când năvălesc
Ispitele în clocot în trupul meu cel slab...
Și dă-mi a Ta putere să pot să biruiesc,
Căci fară ea vrăjmașul m-ar nimici degrab'.

Sunt tânăr, scumpe Tată, și lupta s-a încins -
Când îmi ridic privirea, sclipirile mă dor...
Și-aș vrea în orice clipă de brațul Tău cuprins,
Prin lumea de mocirlă, să ies biruitor.

Învață-mă, Isuse, atunci când Te-ntristez,
Mustrarea Ta cea sfântă să n-o disprețuiesc...
Și haina mea prin lume curată s-o păstrez...
Nu vorba mea, ci fapta să-Ți spună "Te iubesc!"

Învață-mă, Isuse, s-alerg pe Calea Ta
Înspre cununa slavei, ce nu s-a vesteji...
Ce rece bate vântul, ce spini amari pe ea...
Dar lângă mine-n taină mereu Tu vei veni.

Învață-mă, Isuse, să-mi port crucea umil,
Să nu mă uit că altul o duce mai ușor...
Să mă-ntăresc în Tine, să nu rămân fragil,
Să nu îmi clatin pasul la orice vântișor.

Învață-mă, Isuse, să-Ți mulțumesc oricând
Fiindcă mi-ai dat harul să mă numesc ”salvat”...
Chiar dacă urc pe munte spre cerul Tău plângând,
La nunta veșniciei, la masă-s așteptat.

Învață-mă, Isuse, pe Tine să Te chem
Și să Te-ntreb în rugă ce vrei acum să fac...
C-apoi o veșnicie în flăcări să nu gem,
Că-n clipa vieții mele eu nu Ți-am fost pe plac.

Învață-mă, Isuse, să caut doar voia Ta
Și-n viața mea umilă mereu s-o împlinesc...
Chiar dacă lupta este din ce în ce mai grea,
Nu vorba mea, ci fapta să-Ți spună "Te iubesc!"

Amin.