Unde ești, dragoste dintâi,
Ce te-am avut odată,
Ca să te simt... să-ți spun “Rămâi... !
Să nu mai pleci vreodată... ”?

Și mă întreb... Când te-am pierdut... ?
În care luptă, oare... ?
Căci nu mai sunt ca la-nceput
Și asta rău mă doare...

Azi nu alerg... mi-e pasul rar,
Căci râvna nu-i cu mine...
Iar spinii mă străpung cu-amar
Și-mi este-așa rușine...

Săgeți de flăcări mă străpung,
Căci scutul îmi căzuse...
Și-ocări în suflet îmi ajung,
Lăsându-mi răni nespuse...

Un dor îmi fumegă în piept –
Iubirea mea curată...
Căci astăzi nu Te mai aștept
Cum Te-așteptam odată...

Mi-s ochii triști... Și nu privesc
Spre ceruri, prin fereastră...
Și cum doream nu-mi mai doresc
S-apari pe bolt-albastră...

Mi-aduc aminte-adeseori,
Dintr-un ocean de gânduri,
C-ai spus că vii curând pe nori
’N-ale Scripturii rânduri...

Dar dacă vii, nu mă găsești
Cu candela arzândă...


Iubire sfântă, unde ești... ?
Mi-e inima flămândă
De-a ta dulceață din trecut,
Nespusa mea comoară...
Dar când și unde te-am pierdut,
La tine să vin iară... ?

Îmi pare rău c-am ațipit,
Că mă-nvelise somnul...
Căci nu e vreme de dormit –
Curând apare Domnul... !

Revino, dragoste dintâi,
Și viața-mi luminează...
Întoarce-te... și-apoi rămâi
Să-mi ții ființa trează...

Căci fără tine sunt pierdut
Și moartea strâns mă leagă...
Ah, cât aș vrea ca la-nceput
Să-mi scalzi inima-ntreagă...



Isuse scump, Te rog să pui
Iubirea Ta în mine,
Căci altă bucurie nu-i... -
Întoarce-mă spre Tine...

Aprinde-mi focul Tău în piept,
Lumină ca să fie...
Cu-n dor curat să Te aștept
Pe bolta azurie... !

Amin.