Cel ajuns bătrân în viață
E de două ori copil.
Bine e când el și-n ceață
De la Duhul Sfânt învață:
Jugul îndurându-și-l
Cu răbdare și umil.

Și găsește-n suflet milă
Să se roage pentru câți
Nu-nțeleg ce grei sunt anii
Cei de la urmă, sărmanii,
Anii bătrâneței amărâți
Când deseori începi să uiți.

Boala grea și bătrânețea
Sunt ‘naintea morții date.
Moartea vine după ele
Să scăpăm de vremuri grele,
Să scăpăm de toate,
Însă nu și de păcate.

Moartea vine după ele
Ca o mare ușurare
Și-a celor rămași în urmă,
Al căror greu atunci se curmă
Și a celui care moare,
Având nădejde-n viața viitoare.

Sărăcia grea te face
Chiar și-n casa ta străin.
Întristarea prea-ndelungă
Și nădejdea-ți vrea s-o frângă,
Face mierea ta venin
Și bucuria ta un spin.

Sărăcia ți-o alungă
Hărnicia chibzuită.
Ce-ntristarea o-nsenină,
Chiar durerile alină.
Doar răbdarea liniștită
De Dumnezeu e-ntărită.
Amin.
(Duminică, 26 iulie 2020)