O, SPALA-MA, ISUSE...

[inspirata dupa "Stergarul" lui costache Ioanid]


E praznicul de Paste si totu-i pregatit.
Isus cu ucenicii deja a si sosit.
E masa asternuta-n odaia cea de sus ,
Au pregatit si azimi, si mielul l-au adus.
Doar gazda nu-i atenta, ori poate a uitat
O sluga sa trimita cu apa de spalat.
Si-n gand la fiecare se naste o-ntrebare:
Cum vor sedea la masa cu praful pe picioare?
C-asa e obiceiul si legea lor o cere,
Ca sa nu stea la masa ’nainte sa se spele.
Si tac si-asteapta, gandind ca totusi, cineva,
Va trebui sa-si lase toata mandria sa,
Sa-si paraseasca singur locul de ucenic,
Sa ia un loc de sluga, s-ajunga-asa de mic...
Dar cine? Ii chinuie pe toti aceeasi intrebare.
...Ce liniste-i acum! Cine va merge oare?
Sa merg eu?! Nu se poate, asta e prea de tot!
Sa-mi las de-o parte haina, sa-ncing stergarul...nu pot!
Sa iau apoi ligheanul,sa trec la fiecare
Si sa-i dezleg cureaua sandalei din picioare,
Sa spal pe rand la toti talpile prafuite ,
Sa sterg si sa le mangai picioarele-obosite?
"Chiar eu? Ei, nu se poate, nu-s cel mai nimerit!
Am mers atata cale, sunt tare obosit!"
"Chiar eu?Sa mearga altul, e-o treaba prea de jos!"
"Chiar eu? Dar nu se cade, eu stau langa Hristos!"
...Dar iata, se ridica insusi Invatatorul!
Lui nu-I este rusine s-ajunga slujitorul!
El, imparatul slavei! El, Fiu de Dumnezeu!
Sa spele la picioare! Ce nu pot face eu,
Un muritor, un murdar, un las, un pacatos,
El face cu iubire; El spala; si El este Hristos!
El isi dezbraca haina de slava, se smereste,
Se-apleaca....si pe rand, pe toti ii curateste
Si le alina truda, ii face sa-nteleaga,
Ca numai cand smerit esti, tot raul se dezleaga.
Si cand slujesti pe altul, chiar coborand, tu sui
Si poti s-ajungi prieten si frate orisicui!
Hai, vino sa te spele si fa si tu la fel
Lasa-ti deoparte ura, mandria, fii ca El!
Caci daca El te spala, atunci tu ai sa poti
Sa-i ierti pe toti dusmanii si sa-i iubesti pe toti!


Dar, ca si-atunci, la cina, in gand la fiecare
Si-n gandul tau apare aceeasi intrebare;
"Chiar eu?Eu sunt prea tanar, vreau viata sa-mi petrec.
Poate-am sa vin odata, dupa ce ani mai trec!
Acum m-asteapta multe , distracii fel de fel;
Am toata viata-n fata! Isus? N-am timp de El!"
"Tinere drag!Tu nu stii ca viata-i ca un fum?
Si ca stapan tu nu-i esti nici clipei de acum?
Si cine stie oare ca maine va mai fi?
O, n-o stiu nici batranii, nici cei ce-s doar copii!
De-aceea sa ne punem viata-n slujba Lui
Si nu ne va fi teama de moarte, nimanui.

"Chiar eu?...Ei, nu se poate, sunt tare ostenit;
Am fost lovit in suflet, am fost nedreptatit,
Am suferit prea multe, si-acum sunt prea batran
Sa pot sa ma mai bucur, sa pot sa mai fiu bun!"
"O, vino, El iti stie picioarele-ostenite
Si gandurile bune din inima, zdrobite.
El lacrimile-ti sterge, ajunge cat ai plans!
Ridica-ti a ta frunte, te mangaie Isus!"

"Chiar eu?...Nu ma cunosti... Eu am facut de toate...
Eu am lovit pe altii, deschis, ori pe la spate
Si-am fost un vrajmas aprig multor neprihaniti,
Sunt inrait, cu mine, degeaba osteniti!"
"O, te cunosc, iti zice –Invatatorul. Si stiu ce-ai faptuit,
Dar vreau ca si din tine sa fac un fiu iubit
Si sa te iau cu mine, ti-ajunge-atata rau!
Chiar de-ai fi ca talharul pe cruce-Sunt Salvatorul tau!"



"Chiar eu?...Eu sunt un singuratic. E trista viata mea!
M-au parasit toti, nimanui nu-i pasa acum de soarta mea!
Si nu mai am pe nimeni sa-mi dea vreo mangaiere,
Imi sunt zilele pline de-amar si de durere!"
"O, haide, vino! Ai un prieten drag!:
Isus e cel ce-asteapta sa-ti treaca-al casei prag!
O, lasa-L sa patrunda acum in viata ta
Si niciodata singur nu vei mai ramanea!"

"Chiar eu? Eu n-am nevoie, ca eu sunt un om sfant,
Ca mine numai unul sau doi, sunt pe pamant!
Hai, lasa-ma pe mine, eu n-am niciun pacat,
Sa vindece pe altul smeritul imparat!"
"O, dragul meu, nu spune ca n-ai gresit nimic,
Ca inima ta stie cat rau ai faptuit!
Caci numai o minciuna dac-ai rostit pe zi,
Ti-apasa-acum pe suflet atatea zeci de mii!
Coboara-te din turnul mandriei, in care te-ai suit,
Priveste-n tine insuti, si vezi cat ai gresit!
Apoi deschide-ti usa inimii lui Isus,
Si-abia atunci vedea-vei ce mult e pana sus!"

Si astazi, ca odata, in camera de sus,
In Romania noastra a poposit Isus.
El stie ca nu suntem nici vamesi, nici pagani,
C-avem si noi credinta si suflet de romani!
El nu ne osandeste, si nu ne spune nici
Ca n-am fi chiar din ceata cea mica, a Lui, de ucenici!
Dar din umblarea noastra prin viata trecatoare,
Avem murdare inimi, ni-e colbul pe picioare!
Si hainele de suflet, sunt rupte, sfasiate,
Blandetea, bunatatea, le-am parasit pe toate!
Sa-I spunem fiecare –n suflet si in gandul sau:
"O, spala-ma, Isuse, cu sfant sangele Tau!
Si-ajuta-ma de-acuma ca sa raman curat
Si-apoi sa nu mai intru-n mocirla niciodat!
Mi-e inima deschisa, Isuse-Doamne, vin!

Hristos sa te ajute sa faci aceasta acum. Amin!