Sunt oameni care te urăsc
Dar îți rînjesc în față
Ce par ca binele-ți doresc
Că te iubesc și prețuiesc
Însă au inima de gheață

Sunt mulți ce vor să pară buni
Și-s gata să te-ajute
Că te susțin în rugăciuni
Că te-nțeleg în slăbiciuni
Și-s gata oful să-ți asculte

Dar ei sunt doar lupi răpitori
Purtînd blană de oaie
Oameni care îți dau fiori
Și spini cu țepi, în loc de flori
Gata oricînd să te despoaie

Sunt cei ce-așteaptă răbdători
Să fii-n încurcătură
Sunt cei mai aprigi vînători
Și de greșeli culegători
Cei mai subtili în mușcătură

Ei te privesc mereu de sus
Pozînd perfect în mielușei
Însă mîndria i-a adus
Departe de Domnul Isus
Și au ajuns niște mișei

Ce boală e fățărnicia
Ce plagă-i pentru mulți creștini
Ce falsă-adesea-i părtășia
Și ruga, chiar și bucuria
Acestor nemiloși rechini

Nu poți să scoți din lan neghina
Căci din greșeală s-ar putea
Să-i smulgi și grîului tulpina
Și să împuținezi făina
Ce lumii, pîine-i poate da