Am părăsit iubirea în podul imens al istoriei,
am strivit-o în paginile cărţilor prăfuite şi vechi;
am orbit-o cu lumina stridentă a gloriei
şi-am închis-o în colţurile inimilor stinse si reci.

Am părăsit iubirea din copilaria rebelă,
din adolescenţa în care Julieta şi Romeo, trăiau;
suntem astăzi maturii cu faţa tembelă
cu sufletul stins şi paşii ce viaţă în ei nu mai au.

Am părăsit iubirea-n mormintele noastre
pe care, în viaţă, le ocupăm prematur;
am lăsat-o-nsetată, ca florile fără glastre,
ca peştii fără de apă, ce încă mai sunt.

Am părăsit iubirea şi-am alungat-o-n pustie,
să rabde de setea fiinţelor noastre străine;
străină de noi şi de ceilalţi să ne fie
iubirea, ce nu se va mai recunoaşte pe sine.