O, tu ți-ai pus vreodată întrebarea
De firul vieții tale s-ar fi frânt... ?
Căci pașii tăi își vor sfârși cărarea,
Iar fumul tău va dispărea din zarea,
Din vuietu-alegării pe Pământ...

Tu te-ai oprit vreodată la răscruce... ?
Tu te-ai simțit vreodată disperat... ?
Căci drumul tău la flăcări te va duce,
De nu-l primești pe-Acela ce pe cruce
S-a stins în chin... și-apoi a înviat...

Prieten drag, ascultă azi chemarea...
Da, astăzi, până nu e prea târziu... !
Căci darul fără plată e iertarea,
Și pentru veci pe-un nou Pământ intrarea,
Prin Domnul Mântuirii tale Viu... !

O, vino azi... ! Eu am venit... și marea
Durerii mele s-a cutremurat,
S-a despicat... Și am văzut salvarea
Și-un Stâlp de foc ce-mi lumina cărarea
Până la țărmul sfânt și minunat...

Amin.