Doar Tu cunoști a mea viață, și inima ce-mi bate-n piept,
Și lacrima căzută-n pernă, și ruga ce spre cer o-ndrept...
Deși adesea mulți se-ncurcă în judecăți fără de rost,
Doar Tu cunoști ce este-n mine... și ce va fi... și ce a fost.
La ce izbește ochiul firii privirea lor s-a îndreptat
Și să lovească al meu suflet prin vorba lor n-au încetat...
Dar Tu nu îți îndrepți privirea spre chipul meu cel trecător,
Ci înspre ceea ce e-n mine... și mă alini mângâietor...
Tu mi-ai luat în mână vasul și mi-ai șoptit să nu mă tem...
Și-n flăcările din cuptoare în orice clipă să Te chem,
Căci ai să vii ca totdeauna... și niciodată-ntârziat...
Și sprea departe de izbândă nu voi rămâne niciodat’... !
Doar Tu cunoști cum este focul, căci mâna-n el Tu Ți-ai ținut...
L-ai încercat cu al Tău deget... și-atât mi-ai dat cât am putut
Să rabd... și niciun strop mai tare nu l-ai încins spre-a nimici,
Căci orice lucru și măsură a suferinței Tu le știi...
Te rog să nu mă lași vreodată să rătăcesc pe-un drum străin,
Căci veșnicia fără Tine mi-ar fi un necurmat suspin...
Și spulberă-mi orișice planuri, de moartea-n ele îmi găsesc,
Căci, mai presus de orice visuri, doresc pe Tin’ să Te-ntâlnesc... !
Te rog să lași mustrarea caldă spre Adevăr a mă-ndrepta,
Să spulbere orișice urmă de ne-ascultări din viața mea,
Iar răzvrătirea niciodată să nu-ncolțească-n al meu piept...
Să pot să fiu așa ca Tine... smerit și blând și bun și drept...
Te rog, aprinde-acea iubire de la-nceput, când alergam
La cortul sfânt al întâlnirii... și-un cer în vale coboram...
Și când veneau la rugăciune și-n stoluri îngerii, oștiri...
Căci inima-mi tânjește după fiorii tainicei iubiri...
O, Tată bun, alină-mi viața... și genele, povara lor.
Când lacrimile-mi sunt ca plumbul, să fii aici... să faci ușor
Din greu... și plânsul bucurie... și-nfrângerile biruinți...
Și dorurile revederii din inimă, din reci, fierbinți...
O, Tată bun, orice aș trece, doresc cu Tine să rămân...
Și-n bucurii, și în suspine, Tu să rămâi al meu Stăpân.
Îți mulțumesc fiindcă privit-ai spre sufletul acel umil,
Să-i dai în Harul dulce dreptul să se numeasc-al Tău copil...
Amin.