Și eram copil Isuse,
glasul când Ți-am înțeles,
drumul Crucii, drumul Crucii,
suferința, de-am ales.

La-nceput când era pace,
calea plină de popor,
drumul Crucii, drumul Crucii,
era dulce și ușor.

Dar când a venit furtuna
și prigoana mai târziu,
drumul Crucii, drumul Crucii,
rămăsese mai pustiu.

Și din ce mergeam și crucea
tot mai grea mi se făcea,
drumul Crucii, drumul Crucii,
tot mai greu și gol era...

Crucea era grea - și spinii
se-nmulțiseră amar,
drumul Crucii, drumul Crucii,
ajunsese la Calvar.

Am căzut, - o Mână dulce
ridicatu-m-a în sus,
drumul Crucii, drumul Crucii,
mă unise cu Isus.

El ne-a arătat Golgota,
ne-a spus chinurile ei,
drumul Crucii, drumul Crucii,
e-al sfințeniei temei.

Crucea-i grea, dar ce înseamnă,
mulți nici astăzi nu-nțeleg,
drumul Crucii, drumul Crucii,
e frumos, - dar nu-i întreg.

O, Isus Mântuitorul
suferind, ne-a arătat
drumul Crucii, drumul Crucii,
trebuie întreg urcat...

El ne duce și-azi de mână,
El ne sprijină urcând
drumul Crucii, drumul Crucii,
ni-l sfârșim și noi curând...