Să nu clădiţi aicea peste ură
Construind ziduri ce-s de-nepătruns! ...
Priviţi mai bine astăzi la Scriptură
Iubirea să rodească e-ndeajuns.

Nu vă clădiţi palate uriaşe
De vorbe goale fără căpătâi! ...
Priviţi la Cel ce cu priviri gingaşe
Alină răni la a-i Lui copii.

Nu mai ciopliţi în aur voi cu dalta
Zicând că vreţi să fie mai curat! ...
Ciopliţi în voi, şi folosiţi unealta!
Din voi să scoateţi tot ce-i întinat.

Nu aruncaţi gunoiul peste perle
S-acoperiţi din strălucirea lor! ...
Mai bine vă uniţi şi voi cu ele
Şi să zburaţi spre lumea zorilor.

Nu daţi cu pietre în cel vinovat
Să-l omorâţi de tot, o nu căutaţi!
Întoarceţi-l din nou la Cel Prea-nalt
În cer un loc atunci o să aflaţi.

Iar de eşti tu cel răsfirat de ploi
În lumea aceasta plină de amar
De fost-ai improşcat azi cu noroi
Să nu disperi căci vei primi tu har.

Vei fi purtat pe razele iubirii
De-Acela ce-a murit în locul tău! ...
Şi vei găsi izvorul fericirii
La Cel care se cheamă Dumnezeu.