Sunt produsul EXISTENTEI
Exist şi vieţuiesc pe Terra cea albastră,
Datorându-mi viaţa, superbei EXISTENŢE.
Fără-a Sa prezenţă din celesta Astră,
Nu aş mai fi scris nici poema voastră
Şi nici n-aş respira, sublimele-I prezenţe.
Avem locaţii bune , aci-n Centura Vieţii,
Exprimând voinţa faimoasei Entităţi.
De n-ar fi fost cu noi Simbolul purităţii
Nu i-am fi mai dat un rost eternităţii,
Iar gust nu mai găseam în Sieşi bunătăţi.
Unii cu tărie spun, şi tendeţios insistă,
Că în ceea ce nu văd, n-ar putea să creadă.
Pentru aceştia ceea ce nu văd, nu există,
Risipindu-şi conştinţa ca ceaţa pe o pistă,
Iar ochii lor bolnavi, nu-i lasă să mai vadă.
În faţa, Existenţei, mă-nclin cu reverenţă,
Cât timp ce mă-nconjoară exclude pe ateu!
Acestea mă conving că este o Fiinţă,
Ce prin apus de soare revarsă-n conştiinţă,
Zicându-mi fără grai: EXISTĂ DUMNEZEU.
Veniţi, căci El există, ne spune Universul,
Confirmă galixii cu aşri orbitori.
Prin spaţii şi sisteme ce-şi ţin continuu mersul,
Prezenţa Excelenţei le-a pus să-şi ţină sensul
De vreme ce pe Terra rămânem muritori.
De-aceea-n Faţa Ta, Mărite Preaînalt,
Ţi-aduc acum ofranda frumoasei închinări.
Inima spre Tine cu respect mi-o salt,
Până voi atinge tărâmul celălalt
Să-Ţi cânt o veşnicie din noile cântări.
O, Excelenţă sfântă, Rege-al îndurării,
Depun ’naintea Ta toate cele strânse
Şi cu mâna goală către largul zării,
Înalţ voios spre Tine imnile cântării
Ţie-a mea Comoară cu nestemate-ascunse.
Amin
Raspunzand, odata, la un articol pe "Ziare.com", unora care, orbiti de duhul vremii, sustin ca nu este DUMNEZEU.